Redirecționare blândă și eficientă

Ți s-a întâmplat ca diminețile din timpul săptămânii, când copilul mic trebuie să meargă la grădiniță/școală, să-ți dea bătăi de cap? Nu știi niciodată când poate apărea un tantrum ori un refuz din partea lui care să evolueze într-un conflict.

În parenting-ul conștient când te confrunți cu o dificultate, trebuie să fii atent la ce anume din modul în care interacționezi cu copilul determină problema respectivă? Așa că m-am gândit la ce am nevoie să fiu euatentă în momentele tensionate cu copilul meu? Mi-am dat seama că după ce îl trezeam pe fiul meu aveam toată răbdarea din lume, ne jucam si citeam în ritmul lui până se făcea ora 8:00. După această oră, parcă deveneam cu totul altă persoană când el nu-mi asculta cerințele. Acestea erau simple și logice pentru mintea mea de adult: spălat pe dinți, îmbrăcat, pregătire de plecare. Când am reflectat la ce se întâmplă în interiorul meu am observat că simțeam din ce în ce mai multă presiune, nu mai aveam răbdare și deveneam extrem de inflexibilă. Atitudinea mea – din calmă și răbdătoare, se transforma brusc într-una autoritară ceea ce crea confuzie în mintea copilului.

Știam că nu pot controla comportamentul lui (iar forțarea sa nu era o opțiune pentru mine) așa că aveam nevoie să schimb ceva în modul în care interacționam eu cu copilul. Treaba mea era să-i creez condițiile cele mai potrivite pentru ca el să fie într-o stare bună și astfel să ne putem organiza și pleca voioși de acasă.

Am decis să fac o schimbare, vizând ceea ce ținea de mine: să acord mai multă atenție stării mele interioare ca să-i dau copilului spațiul necesar pentru a se pregăti treptat de plecarea către grădiniță. Cum fiului meu îi plăcea să mai stea în pat ca să se joace după ce se trezea, am decis să-i fac mici concesii, deși deveneam o adevărată “vrăjitoare” după ora 8:00.

Iată cum s-a derulat un moment de plecare când m-am hotărât să fac lucrurile diferit. După ce ne-am jucat, i-am spus:

– Mihai, e timpul să te îmbraci ca să plecam!

– Dar mami, vreau să mai stau în pat!

– În regulă! Mai poți sta un minut apoi ne îmbrăcăm.

Mă gândeam că un minut sau două în plus puteam să-i ofer! L-am lăsat puțin singur și eu am ieșit din cameră ca să mă pregătesc. Apoi am revenit la el și mi-a zis:

– Mai vreau să mai stau în pat!

– Bineînteles că mai vrei! E așa de bine acasă! (Am empatizat cu el făcând o mică pauză). Și acum e timpul să plecăm!

– Nu vreau!

Tocmai mă pregăteam să explodez și să-i înșirui o serie de argumente raționale despre necesitatea plecării (deși știam că e inutil în cazul copiilor mici), când mi-am adus aminte de jucăriile pe care le preferase cu o zi înainte. I-am zis:

– Hei, vrei să iei în mașină și peștii cu care te-ai jucat ieri?

L-am văzut cum s-a luminat la față!  Din starea de încordare și rezistență în care era, a început să se relaxeze din ce în ce mai mult, căutând cu privirea jucăriile. Apoi s-a dat singur jos din pat și a mers către pești.

– Da, vreau să-i iau ca să fac o bătălie cu ei.

Eu m-am uitat la el fără să-mi vină să cred! Poftim? Așa ușor a fost să evit o discuție în contradictoriu?

– Grozav, i-am zis, ce-ar fi să începi bătălia pe băncuță, cât te încalț apoi o continui pe drum?

Nu mai spun că am ieșit din casă veseli și dornici să ajungem la mașină!

…………….

Această tehnică se cheamă redirecționare și e incredibil de eficientă mai ales cu copiii mici. Ea se referă la a direcționa copilul către un loc nou sau un scop diferit.

Putem s-o aplicăm în trei moduri:

• redirecționăm acțiunea nepotrivită – îi permitem copilului să continue ceea ce face dar schimbăm mediul. Spre exemplu, când copilul bate cu niște jucării în geam că-i place zgomotul produs, îi spunem: “Geamul se poate sparge! Poți să bați în cutia aceasta de lemn/plastic”.
• redirecționăm prin învățarea unui comportament adecvat – le spunem copiilor când e un moment sau un loc bun pentru a continua comportamentul care e neadecvat în prezent și ce pot face  concret atunci. Spre exemplu, când copiii se joacă în casă și aleargă, strigă, le spunem: “În casă mergem încet și vorbim pe un ton normal. Afară alergăm și strigăm”.
• sau redirecționăm către o activitate cu totul nouă. Spre exemplu, a venit în vizită un alt copil si cei doi se ceartă pe aceeași jucărie. Putem sa le spunem: ” Ce-ar fi să mergeți să vă jucați în curte/pe terasă ori să prindeți baloanele de săpun pe care le fac eu?”

Copiii mai mari pot fi îndemnați spre plecare mai rapid dimineața când le împărtășim interesul pentru ceva ce le place. Spre exemplu: “Hai să-mi povestești în mașină despre proiectul la care lucrezi cu atâta pasiune!” Sau: “Sunt curios ce tactici noi ai mai învățat la jocul de go/șah…. Abia aștept să mi le spui pe drum!”

Pe tine ce te ajută să faci mai plăcute/ușoare momentele în care trebuie să pleci de acasă cu copilul?