Cea mai provocatoare emoție

Când ai fost ultima dată furios/furioasă? Care e relația ta cu furia?

Pentru mine nu e în niciun caz un sentiment confortabil. Am crescut cu ideea că a fi furios este ceva rău. Și mai ales că nu am dreptul să simt asta. Mi-aș fi dorit să aflu de copil că e normal să simți furie uneori.  Că e o emoție sănătoasă dar și una specială, ce necesită o atenție specială.

Avem nevoie să fim învățați de mici cum să o gestionăm. Mai precis să învățăm cum să o recunoaștemcând apare, cum să înțelegem mesajul pe care ni-l transmite și cum s-o lăsăm să-și împlinească rolul de a ne energiza. Dar deoarece părinții noștri n-au știut cum să facă asta, modelăm reacția lor la furie: fie o reprimăm, fie o manifestăm agresiv.
În ce mod este furia o emoție specială?

• pentru că ne energizează și ne motivează să acționăm. Când o simțim, avem un semnal că ceva nu este în regulă: fie este nevoie să ne protejăm, fie să schimbăm ceva în viața noastră.
• furia nu apare singură. Ea reprezintă o emoție de ordin secundar. La baza ei stau alte “straturi” emoționale. Spre exemplu: vulnerabilitate, nedreptate, frustrare, senzația de a fi copleșit, etc.
• furia caută o țintă întotdeauna. Dacă ne imaginăm că noi suntem un arc, furia e ca o săgeată ce se poate îndrepta către o persoană nepotrivită, la momentul nepotrivit. Când nu putem s-o îndreptăm către cineva din afara noastră, o întoarcem către interior. Deoarece este o energie puternică, o forță, ea poate cauza și multă distrugere.

Ca părinți e foarte ușor să ne pierdem controlul cu copiii noștri. În fond, ei știu exact pe ce “butoane” să apese pentru asta. Dar să nu uităm că ele ne aparțin, au fost create cu mult înainte să avem copii. Prin urmare ține de noi să avem grijă de starea noastră interioară.

Putem învăța să ne exprimăm furia în mod asertiv. Un prim pas îl reprezintă să fim atenți la semnalele pe care ni le dă corpul nostru la primele semne de furie. Să fim atenți când inima începe să ne bată mai tare, când ne simțim mai iritabili, mai obosiți. Spre exemplu, dacă știm că venim nervoși de la serviciu, să ne luam cateva minute în mașină, ori să facem o scurtă plimbare înainte să ajungem acasă pentru a ne liniști. Când dăm atenție emoțiilor noastre, nu mai e nevoie să le proiectăm în exterior.

După ce detectăm primele semnale ale furiei în corp, e important sa ne dam seama de ce ne simțim așa. Revenind la exemplul de mai sus, când știu că eu sunt furioasă din cauza a ceva ce s-a întâmplat la serviciu (și eu încă procesez emoția), realizez că mă pot simți mai ușor enervată de copilul care îmi cere atenție când ajung acasă. Atunci e nevoie fie să-mi propun conștient să am mai multă rabdare, fie să-mi dau câteva minute ca să mă liniștesc.

Următorul pas e să identificăm cuvintele potrivite și tonul adecvat prin care o putem exprima și direcționa către ținta corectă.

Starea de mindfulness, de a fi prezenți cu ce apare în viața noastră (mai ales cu sentimentele noastre) ne ajută enorm în gestionarea și înțelegerea furiei.