În ton cu natura

Te-ai gandit vreodata la o imagine pentru a descrie modul in care iti cresti si-ti educi copiii?

Este o metafora care mie imi place foarte mult cand ma gandesc la parenting. Inchipuie-ti un rau de munte, cu apa rece si cristalina. Observi ca apa curge in voie, spaland impuritatile de pe pietre iar ele delimiteaza locul in care poate “circula” apa.

Rolul nostru, al parintilor, este sa fim precum pietrele raului: sa asiguram acele “granite” in care se poate manifesta copilul dar in acelasi timp sa-i permitem acestuia sa fie in flux, ghidandu-l cu intelepciune. Mai inseamna si sa ne dam voie sa fim transformati de experienta de parinte.

Aceasta influenta reciproca e permanenta: apa “slefuieste” si curata pietrele, iar ele marcheaza un drum prin care curge aceasta. Sa ne imaginam ca impuritatile sunt convingeri fixe si rigide pe care le avem despre cum ar trebui sa fie lucrurile in familie. Cand sunt prea multe impuritati, se murdareste si apa. Copiii isi pierd voiosia si bucuria ce ii caracterizeaza, preluand “incarcatura” noastra (mentala, emotionala).

Totusi, cand suntem deschisi sa crestem alaturi de copiii nostri si sa vedem ce au ei nevoie cu adevarat in fiecare moment, ne “curatam” mental, ne eliberam de conditionari vechi, lucram la reactivitatea noastra emotionala si astfel putem crea o noua viziune pentru familia noastra.